segregare urbana

Luate separat fiecare dintre cele două componente ale orânduirii sociale, politica şi biserica, sunt necesare. Celibatul fiecăreia este binevenit. Existenţa şi prezenţa simultată a celor două, în interiorul statului, creează mediul propice dezvoltării sociale şi conştiinţei comunitare şi naţionale. Mariajul celor două, însă, este o uniune păguboasă şi cu efecte segregaţioniste. Uniunea dintre cele două, în scopul obţinerii puterii, poate avea efecte nedorite pe termen lung. Pentru nicio naţiune – şi cu atât mai mult pentru România – mariajul politicii cu biserica nu a creat forme dorite şi efecte benefice. Fără a face un excurs prea lung în istorie pentru a evidenţia acele evenimente în care biserica şi politica şi-au dat mâna, este suficient să privim atent Iranul. Un stat laic până în anul 1979, Iranul a devenit după aceea o dictatură a religiei în cel mai strict sens. Dacă până în acel an critic populaţia se bucura de o paletă largă de libertăţi, femeile iraniene putând chiar purta

Este un truism sau o axiomă faptul că deşeuri de toate felurile sunt produse de fiecare oraş sau aşezare umană în sens larg. Compoziţia deşeurilor urbane este de o mare varietate. Acestea pot proveni din sectorul industrial, construcţii şi municipal şi se compun de regulă din hârtie, sticlă, alimente, metal, lemn, plastic, textile şi diferite alte resturi care nu mai sunt de trebuinţă. Studiile din domeniul ecologiei şi protecţiei mediului oferă o atenţie deosebită naturii şi locului de producere a deşeurilor. Între altele, deşeurile menajere sunt cele care se produc în cantităţi uriaşe în marile oraşe. Reziduurile menajere sau casnice sunt cele produse de gospodării. Varietatea deşeurilor de acest tip include: hârtie, plastic, material textil, metal, sticlă, ceramică, ambalaje şi diferite substanţe chimice, baterii, uleiuri, anvelope şi, desigur, resturi alimentare. Trecerea în revistă a unor noţiuni introductive, puţin tehnice, este necesară în vederea desluşirii subiectului propu

Sărăcie cronicizată spaţial întâlnim şi în România ( Zamfir 2001 [j1]   ) , mai ales în rândul comunităţilor de romi segregate. Prin acest articol doresc să arăt care este preţul pe care România trebuie să-l plătească pentru concentrarea spaţială a romilor săraci în spaţii geografice, care încep să se prefigureze din ce în ce mai mult ca nişte ghetouri. Sărăcia este prezentă în foarte multe spaţii şi aşezări din România, însă cei mai afectaţi sunt, potrivit multor studii, romii. De aceea apare şi necesitatea abordării comunităţilor de romi din ţară şi a costurilor pe care societatea românească le suportă şi, cu siguranţă, le va suporta cu din ce în ce mai mare greutate în viitor. Romii au fost în toată istoria lor alături de români consideraţi un grup aparte. Mai mult, timp de cinci sute de ani au fost robi ( Achim 2004 [j2]   ) . În prezent aflându-se în cel de-al 158-lea an de libertate. Ei erau cei care munceau pământurile boierilor, iar aceştia de pe urmă dispuneau de ei într-un